Do your demons, do they ever let you go?

De fiecare data cand faci ceva rau, ceva gresit, nu ti se pare nici pe departe atat de rau ca atunci cand este facut de altcineva, desi in esenta este acelasi lucru, la fel de rau. Cand vine vorba de asta suntem mereu subiectivi. Oricat de rational ai fii tot mi se pare imposibil sa nu fii putin subiectiv. Intotdeauna ti se pare ca tu ai avut un motiv intemeiat dar ca X nu are nici o scuza.

Pe langa asta suntem si ipocriti, pentru ca nu suntem capabili sa ii observam defectele unui om apropiat decat atunci cand nu ne mai este prieten, Dar nu o recunoastem niciodata, "Aah, tot timpul X mi s-a parut un negru, idiot, gay, retardat, extraterestru..." And so on.

Intotdeauna noi avem ceva mai multa dreptate decat ceilalti, intotdeauna suntem mai exigenti cu ceilalti decat cu noi.

Desi maniera difera, esenta este totusi aceeasi. Mda... Nu suntem deloc originali. Dar asta e doar o parere. Pana la urma ce stim? Cum e? De ce? Nu stim tot ce pretindem ca stim. Formulam opinii, cercetam, presupunem, dar nu stim sigur.

"Cautam adevarul dar nu gasim decat incertitudine." B. Pascal

Thanks for reading my aberration :)