Little drop of poison - Ultima foaie din jurnalul unei vampe

  "Stateam pe o banca veche si destul de murdara... Oare cati oameni mai statusera pe ea inaintea mea, cate ganduri au stat candva deasupra mea...
   Ma uitam la oamenii anosti care treceau prin fata mea, prea ocupati cu viata de zi cu zi. Multi dintre ei probabil nu simtisera niciodata iubire, dezamagire, ura... Simtisera doar frica. Teama ca viata lor monotona s-ar putea schimba in vreun fel. Erau niste corpuri, niste roboti strict programati.
  Eu in schimb vazusem destul cat sa nu ma mai impresioneze ce ii impresiona pe ei. Stateam acolo rece si distanta, tragand din tigara mea. Desi eram singura si afara se innoptase, nu imi era frica. Nu imi era frica de nimic, nici macar de moarte. Invatasem deja ca puteai intalni in viata lucruri mai rele decat moartea. Nu imi era frica decat de adevar. De adevarul cumplit cum ca as putea sa nu le fiu cu nimic superioara carcaselor de carne care ocupau orasul.
  Eram personajul negativ al unei povesti plictisitoare. Nu avea rost sa ma mai ascund de mine. Eram pur si simplu un om rau. Un om caruia ii placea sa ii raneasca pe cei pe care ii considera inferiori. Nu era nimic de iertat in ce faceam sau in felul in care gandeam. Eram pur si simplu un buldog urat si turbat sub o masca de inger, gata sa muste pe oricine ar fi incercat sa se apropie.
  Ardea in interiorul meu o furie nejustificata. In exterior nu aruncam decat soapte calme. Calmul acela enervant care te scoate din minti. Dar in interior urlam. Nu imi era mila de nimic si de nimeni. I-as fi strivit pe toti pana la ultimul fara sa ma uit inapoi si fara sa am vreun resentiment..."